Un studiu nepublicat încă într-o revistă cu recenzie științifică sugerează că un pterozaur din Cretacicul timpuriu avea filamente capabile să producă o strălucire iridiscentă, asemănătoare celei de pe penele porumbeilor sau grauriilor de azi.
Ideea că dinozaurii aveau pene colorate, uneori chiar strălucitoare, a devenit între timp un fapt acceptat de comunitatea științifică. Rămânea însă deschisă întrebarea dacă și pterozaurii, rudele zburătoare, dar nu direct înrudite ale dinozaurilor, aveau aceeași capacitate. Un nou studiu, realizat de cercetători de la China University of Geosciences din Beijing, propune un răspuns afirmativ, bazat pe analiza unui fosil excepțional de bine conservat.
Un fosil rar, cu țesuturi moi păstrate
Fosilul analizat aparține speciei Sinopterus dongi, un pterozaur tapejarid de dimensiuni mici, cu o anvergură a aripilor de aproape 2 metri, descoperit în formațiunea Jiufotang din nord-estul Chinei, parte a celebrei faune Jehol. Vechimea depășește 120 de milioane de ani, iar exemplarul prezintă un nivel de conservare a țesuturilor moi considerat extrem de rar în registrul fosil.
Corpul pterozaurului era acoperit cu pycnofibere, niște filamente asemănătoare firelor de păr, despre care cercetătorii cred de multă vreme că sunt omoloage penelor găsite la dinozauri. Din cele 16 filamente fosilizate analizate cu tehnici avansate de imagistică, în două dintre ele echipa a identificat straturi ordonate de melanozomi, structuri celulare care conțin melanină, pigmentul responsabil pentru culoare la multe animale.
Cum au reconstituit cercetătorii culoarea
Aranjamentul acestor melanozomi nu era întâmplător, ci extrem de regulat, sub forma unor șiruri organizate ce seamănă cu structurile responsabile pentru iridiscență la penele păsărilor moderne. Folosind simulări optice pe computer, cercetătorii au estimat cum ar fi interacționat lumina cu aceste structuri și au ajuns la concluzia că filamentele ar fi produs culori care variau, în funcție de unghiul din care erau privite, de la verde și albastru până la magenta închis, exact fenomenul de iridiscență vizibil azi la porumbei sau la graurii europeni.
Dacă rezultatele se confirmă, ar fi prima dovadă a acestui tip de culoare structurală iridiscentă la pterozauri, un fenomen considerat până acum unic pentru păsări. Diversitatea formelor de melanozomi găsite în filamente ar sugera, potrivit unor cercetători, că aceste animale aveau un metabolism ridicat și mecanisme complexe de reglare a temperaturii corporale, similare celor ale animalelor cu sânge cald.
De ce trebuie privite cu prudență aceste rezultate
Studiul a fost publicat pe bioRxiv, o platformă pe care cercetătorii încarcă lucrări înainte ca acestea să treacă prin procesul obișnuit de evaluare de către alți specialiști din domeniu (peer-review). Asta înseamnă că, deocamdată, concluziile nu au fost verificate independent și pot suferi modificări.
Corwin Sullivan, cercetător la Universitatea din Alberta, neimplicat în studiu, a subliniat pentru presă că metoda folosită presupune ca structurile microscopice din interiorul fosilei să se fi păstrat aproape identic cu cele din organismul viu. După 120 de milioane de ani de îngropare, presiune și transformări chimice, această premisă nu este deloc sigură, iar dacă structurile și-au schimbat aranjamentul original, culorile reconstituite ar putea fi mai puțin fiabile decât sugerează autorii studiului.
Chiar dacă rezultatele trebuie confirmate printr-o evaluare științifică riguroasă, ideea în sine deschide o perspectivă fascinantă: cerurile Cretacicului timpuriu ar fi putut fi populate de pterozauri ale căror pene sclipeau în lumină, la fel cum se întâmplă azi cu penele multor păsări moderne.
Casetă sursă:
Echipă de cercetători de la China University of Geosciences (Beijing) — State Key Laboratory of Geomicrobiology and Environmental Changes. Studiul „Iridescence in pterosaur pycnofibers and the evolution of integumentary coloration” a fost publicat ca preprint pe bioRxiv, fără evaluare de tip peer-review la momentul redactării acestui articol.
Lasă un răspuns