Un asteroid destrămat acum 800 de milioane de ani ar fi bombardat Pământul, Luna și Marte printr-o poartă gravitațională creată de Jupiter, arată un nou studiu.

Un studiu condus de cercetători de la Southwest Research Institute, publicat în The Planetary Science Journal, propune o sursă concretă pentru un puseu misterios de impacturi cosmice petrecut acum aproximativ 800 de milioane de ani. Corpul-părinte al familiei de asteroizi Eulalia, un obiect primitiv de tip condrit carbonaceu aflat în centura principală dintre Marte și Jupiter, s-a fragmentat în acea perioadă în apropierea rezonanței 3:1 cu Jupiter, o zonă unde influența gravitațională a planetei gigantice poate deturna corpurile mici spre orbite care traversează sistemul solar interior.

Cum a funcționat „poarta gravitațională”

Modelele colizionale și dinamice ale echipei arată că aproximativ trei sferturi dintre fragmentele rezultate din destrămare au ajuns treptat în această rezonanță pe parcursul a circa 150 de milioane de ani. Unele au fost injectate direct în rezonanță imediat după impact, altele au migrat lent prin efectul Yarkovsky, o forță termică ce modifică ușor orbitele corpurilor mici expuse radiației solare.

Odată ajunse în această zonă, fragmentele au fost împinse spre traiectorii care intersectau orbitele Pământului, Lunii și ale lui Marte, generând un bombardament prelungit al sistemului solar interior. Deoarece Pământul este o țintă mult mai mare decât Luna și are gravitație mai puternică, cercetătorii estimează că pentru fiecare impact major suferit de satelitul nostru, planeta noastră ar fi fost lovită de aproximativ douăzeci de ori mai multe ori.

Dovezile păstrate pe Luna

Scenariul explică plauzibil un tipar observat independent în arhiva lunară. Cercetătorii au identificat șapte cratere mari cu vârste medii între 760 și 820 de milioane de ani, printre care celebrul crater Copernicus, cu un diametru de 93 de kilometri. Material asociat unuia dintre razele luminoase ale acestui crater a fost colectat de misiunea Apollo 12 și datat ulterior, confirmând vârsta apropiată de 800 de milioane de ani.

Tiparul este întărit și de mostrele de sticlă de impact aduse de misiunile Apollo, mici sfere formate atunci când impacturile topesc sau vaporizează roca, urmate de o răcire rapidă. Mai multe dintre aceste probe au vârste grupate în jurul aceleiași perioade, iar compozițiile lor variate arată că mai multe impacturi separate, nu doar Copernicus, au produs aceste sfere de sticlă. Luna a păstrat aceste urme mult mai bine decât Pământul, unde tectonica, eroziunea și apa au șters aproape complet dovezile directe ale unui asemenea bombardament.

O coincidență temporală cu Pământul-bulgăre-de-zăpadă

Momentul bombardamentului coincide cu debutul perioadei Criogeniene, intervalul geologic care include cele mai extreme glaciațiuni din istoria Pământului, cunoscute drept evenimentele Snowball Earth. Aceeași perioadă înregistrează și schimbări majore în biosfera de atunci, precum modificări ale izotopilor de carbon, extinderea anoxiei oceanice și o posibilă diversificare printre organismele marine eucariote.

Autorii studiului sunt însă precauți în privința acestei suprapuneri. Nu a fost stabilită nicio legătură cauzală directă între impacturile cosmice și schimbările climatice sau biologice din acea perioadă, ci doar o coincidență temporală izbitoare, care merită investigată în continuare prin cercetări viitoare.

Studiul arată că un singur eveniment cosmic, destrămarea asteroidului Eulalia, poate explica un puseu de impacturi rămas fără o sursă clară timp de ani de zile, deschizând totodată o întrebare pe care doar cercetările viitoare o pot lămuri: cât de mult a schimbat acest bombardament cursul vieții pe Pământ.

---

Sursă: Bottke, W. F. et al. — „An 800 Myr-old Impact Shower on the Terrestrial Planets from the Breakup of the Eulalia Parent Body” — The Planetary Science Journal — DOI: 10.3847/PSJ/ae74cc