Astronomii au găsit cele mai puternice dovezi de până acum pentru existența unui satelit natural în afara sistemului nostru solar, dar descoperirea ridică o întrebare neașteptată: cum ar trebui numit, de fapt, un asemenea obiect?
Deși au fost confirmați peste șase mii de exoplanete, niciun exosatelit nu a fost detectat cu certitudine până acum, iar câțiva candidați propuși anterior au rămas controversați și neconfirmați. O echipă condusă de Kevin Hoy, de la Universidad Diego Portales din Chile, a publicat în revista Nature descoperirea unui obiect cu o masă minimă de aproximativ 0,9 mase joviene, aflat în orbita unui pitic brun din sistemul CD-35 2722, situat la aproximativ 70 de ani-lumină de Pământ.
O ierarhie cosmică neobișnuită
Sistemul CD-35 2722 conține o stea tânără, cu aproximativ jumătate din masa Soarelui, în jurul căreia orbitează un pitic brun, denumit CD-35 2722 B, cu o masă estimată la circa 37 de mase joviene. Piticii bruni ocupă o poziție incomodă între planete și stele, fiind prea masivi pentru a fi considerați planete gazoase obișnuite, dar insuficient de masivi pentru a susține fuziunea nucleară a hidrogenului, așa cum fac stelele adevărate.
Noul obiect descoperit orbitează chiar acest pitic brun, completând o orbită la fiecare 170 de zile. Practic, este vorba despre o ierarhie cu trei niveluri, un satelit care orbitează un obiect ce, la rândul lui, orbitează o stea, o structură care funcționează similar Lunii noastre în multe privințe, având o masă de doar 2,5% din cea a corpului central pe care îl orbitează.
Cum a fost detectat obiectul invizibil
Echipa a observat spectrul infraroșu al piticului brun folosind instrumentul CRIRES+, montat pe Telescopul Foarte Mare (VLT) al Observatorului European Sudic, din Chile, monitorizându-l între octombrie 2023 și februarie 2026, timp de aproximativ 28 de luni, acoperind aproape cinci perioade orbitale complete ale companionului. Cercetătorii au aplicat metoda vitezelor radiale, aceeași tehnică folosită pentru descoperirea primei exoplanete din jurul unei stele asemănătoare Soarelui, urmărind mici deplasări Doppler în liniile spectrale ale piticului brun, provocate de tracțiunea gravitațională a unui companion nevăzut. Aceasta este prima dată când metoda a produs dovezi ale unor sateliți în jurul unui pitic brun companion, direct imagistic observat.
De ce nimeni nu știe exact cum să numească acest obiect
Comunitatea astronomică nu dispune, deocamdată, de o definiție unitară pentru ceea ce ar trebui numit exolună. Kevin Hoy a remarcat chiar el că acest sistem este greu de descris folosind termenii obișnuiți, moșteniți din sistemul nostru solar. Termenul propus de cercetători pentru un asemenea obiect, care orbitează un companion substelar în loc de o planetă propriu-zisă, este acela de exosatelit.
Deși nu este clar dacă acest obiect va îndeplini criteriile, în prezent nedefinite, pentru a fi numit oficial exolună, descoperirea reprezintă un pas important către prima detecție necontroversată de acest fel, pe măsură ce tehnologia va permite aplicarea aceleiași metode și pentru obiecte cu mase mai mici.
Descoperirea arată că, în afara sistemului nostru solar, categoriile familiare de planetă, lună sau stea devin adesea insuficiente, iar universul continuă să găsească moduri neașteptate de a se organiza, greu de încadrat în vocabularul pe care l-am construit privind doar spre propria noastră vecinătate cosmică.
Sursă: Hoy, K. et al. — „Planetary-mass exosatellite detected around the substellar companion of a star” — Nature — DOI: 10.1038/s41586-026-10751-w
Foto: A. Ghizzi Panizza / ESO
Lasă un răspuns