Un El Niño de proporții istorice se pregătește să lovească o pădure amazoniană care încă nu s-a vindecat

Un El Niño care s-ar putea dovedi cel mai puternic din ultimii 150 de ani lovește o pădure amazoniană deja slăbită: două studii recente arată că pragul critic dincolo de care jungla ar putea intra într-un declin ireversibil este mai aproape decât se credea, iar unele zone ar putea fi deja peste linia de non-întoarcere.

El Niño revine cu o intensitate neobișnuită. O pată uriașă de apă caldă se formează în Oceanul Pacific ecuatorial, iar Administrația Națională Americană pentru Oceane și Atmosferă (NOAA) estimează o șansă de patru din cinci ca fenomenul să devină unul „foarte puternic” până la finalul anului, unii meteorologi vorbind chiar despre cel mai intens episod din ultimul secol și jumătate. Pentru pădurea amazoniană, momentul nu putea fi mai nepotrivit.

O pădure care nu s-a vindecat încă

Episoadele El Niño, care apar la fiecare doi până la șapte ani, perturbă tiparele meteorologice la nivel global, iar în bazinul amazonian declanșează de regulă secete severe. Cel mai recent astfel de episod, format în iunie 2023 și disipat până în iunie 2024, a lovit dur pădurea, uscând porțiuni întinse, reducând debitul marilor râuri la minime istorice și alimentând cel mai grav sezon de incendii din ultimele două decenii.

O echipă condusă de Hao Bai, ecolog forestier la Universitatea Peking din Beijing, a analizat 33 de ani de date satelitare radar pentru a urmări doi indicatori ai sănătății pădurii, cantitatea de umiditate reținută și volumul de vegetație vie, în tot bazinul amazonian. Rezultatele publicate în Proceedings of the National Academy of Sciences arată că, în timpul secetei din 2023-2024, ambii indicatori au coborât la cele mai scăzute niveluri înregistrate de la începutul măsurătorilor satelitare, în 1992. Cercetătorii estimează că mai puțin de jumătate din pădurea afectată va reveni la condițiile dinaintea secetei în decurs de șapte ani, cea mai lentă recuperare după o secetă majoră amazoniană observată vreodată prin satelit.

Un prag mai apropiat decât se credea

Un al doilea studiu, publicat în revista Nature și condus de Nico Wunderling, specialist în modelare a sistemului terestru la Universitatea Goethe din Frankfurt, arată că pragul critic al pădurii ar putea fi mai apropiat decât sugerau estimările anterioare. Pentru că pădurea amazoniană își generează singură o mare parte din ploaia care cade în bazin, echipa, din care a făcut parte și Bernardo Flores, specialist în reziliența Amazonului la Institutul Juruá din Manaus, Brazilia, a modelat mișcarea umidității în atmosferă și a testat impactul combinat al încălzirii globale și al defrișărilor.

Fără defrișări, modelul arată că pădurea ar rămâne relativ stabilă chiar și la o încălzire globală de 3,7-4°C peste nivelurile preindustriale. Dacă însă între 22% și 28% din pădure este defrișată, o încălzire de doar 1,5-1,9°C ar putea fi suficientă pentru a declanșa un colaps care ar transforma, în cele din urmă, până la 80% din pădure în vegetație degradată sau ecosisteme asemănătoare savanei. Lumea se apropie rapid de pragul de 1,5°C, iar Amazonul este, în funcție de metoda de măsurare, defrișat în proporție de aproximativ 17%. „Nu suntem departe”, a spus Wunderling.

Flores consideră că pădurea ar putea fi și mai aproape de acest prag decât arată studiul, pentru că modelul nu a integrat pe deplin un alt factor important, incendiile, care adaugă un stres considerabil pădurii și pe care episoadele El Niño le intensifică. Odată ce o porțiune de pădure arde, spune el, aceasta rămâne inflamabilă timp de decenii. „Dacă vom continua să avem aceste episoade El Niño din ce în ce mai intense, atunci lucrurile devin foarte îngrijorătoare. Suprafața de pădure inflamabilă crește tot mai mult și poate deveni exponențială”, a explicat cercetătorul. În funcție de cât de mult va arde pădurea în timpul actualului episod El Niño, spune el, „ar putea, practic, să treacă de pragul critic”. „Este posibil să-l fi trecut deja”, adaugă Flores. „Nu știm. Dar dacă l-am trecut, sau îl vom trece foarte curând, este foarte îngrijorător.”

Unde se află exact acest prag rămâne un punct de dezbatere între cercetătorii care studiază pădurea amazoniană, complicat de faptul că depășirea lui ar putea deveni evidentă abia după ce s-a produs deja. Dolors Armenteras, ecolog specializat în incendii la Universitatea Națională a Columbiei din Bogotá, consideră plauzibil ca unele porțiuni ale Amazonului să fi trecut deja de pragurile lor locale, fără ca acest lucru să însemne că întregul bazin a trecut de punctul critic. Carlos Nobre, cercetător la Universitatea din São Paulo, unul dintre primii care a propus, în anii 1990, ideea unui prag climatic pentru Amazon, susține o poziție similară: sudul Amazonului este aproape de prag, dar nu și zonele nordice sau nord-vestice.

Luciana Gatti, om de știință atmosferic la Institutul Național de Cercetări Spațiale (INPE) din São José dos Campos, Brazilia, care măsoară de peste două decenii balanța de carbon a Amazonului cu ajutorul unor avioane mici, a urmărit acumularea semnalelor de alarmă. Cercetările sale arată că sud-estul Amazonului s-a transformat deja dintr-un rezervor de carbon într-o sursă de carbon, eliberând mai mult decât poate stoca. Incendiile din timpul episodului El Niño 2023-2024 au produs cele mai puternice emisii din regiune de la 2010 încoace, spune ea, adăugând că este „cu adevărat îngrijorată” de consecințele unui El Niño potențial și mai puternic, sosit atât de curând.

Dacă pădurea amazoniană ar depăși într-adevăr acest prag critic, tranziția către un ecosistem degradat sau asemănător savanei s-ar putea produce în decursul câtorva decenii, eliberând o cantitate de carbon echivalentă cu mai mulți ani de emisii globale și reducând dramatic ploile în toată America de Sud și dincolo de ea, o transformare pe care cercetătorii nu sunt siguri că o pot detecta decât după ce a avut deja loc.


Sursă: Quentin Septer — A ‘super’ El Niño could transform the Amazon. Is the world’s biggest rainforest doomed?, Nature, 11 august 2026, DOI: 10.1038/d41586-026-02449-w — citând studiile lui Nico Wunderling et al. (Nature 654, 2026) și Hao Bai et al. (PNAS 123, 2026)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *