Un medicament folosit deja pentru osteoporoză a reușit să blocheze deteriorarea coloanei vertebrale la pești zebră cu o mutație genetică ce imită bolile discale precoce la om, deschizând o pistă neașteptată pentru o afecțiune care, până acum, nu avea niciun tratament medicamentos.

Durerea de spate afectează majoritatea oamenilor la un moment dat în viață, iar una dintre principalele cauze este degenerarea discală intervertebrală, procesul lent prin care discurile ce amortizează șocurile dintre vertebre se deteriorează. Deși este o afecțiune extrem de răspândită și costisitoare pentru sistemele de sănătate, nu există în prezent niciun medicament care să oprească sau să inverseze evoluția ei, iar intervenția chirurgicală rămâne singura opțiune pe termen lung.

Un gen legat de discurile intervertebrale fragile

Factorii genetici joacă un rol cunoscut în riscul de a dezvolta această boală, iar cercetările anterioare au asociat repetat problemele discale timpurii cu o genă implicată în producerea colagenului IX, o proteină care ajută la legarea fibrelor structurale din interiorul discurilor. O echipă de cercetători de la Universitățile din Edinburgh și Bristol a folosit pești zebră lipsiți de o copie funcțională a acestei gene pentru a investiga direct cum defectele ei pot duce la boala discală.

Pe măsură ce peștii au îmbătrânit, aceștia au dezvoltat anomalii ale coloanei vertebrale extrem de asemănătoare bolii discale umane. Vertebrele li s-au sudat, iar depunerile minerale au făcut ca țesutul dintre oase să devină anormal de dur. Cercetătorii au descoperit că acest proces de mineralizare nu a apărut imediat, ci a fost precedat de degradarea unui strat de sprijin structural, un fel de schelă a coloanei aflate în dezvoltare. Depunerile minerale au apărut abia după ce această deteriorare structurală inițială avusese deja loc, o secvență importantă pentru că sugerează unde ar putea acționa un viitor tratament.

Un medicament vechi, o pistă nouă

Analizând tiparele de activitate genetică din peștii afectați, echipa a identificat probleme legate de procesarea grăsimilor și de mTOR, o cale de semnalizare care reglează creșterea celulară, alături de modificări în controlul fosfatului și în semnalizarea vitaminei A, procese asociate anterior cu acumulările minerale anormale.

Pornind de la aceste observații, cercetătorii au testat mai multe intervenții pentru a reduce deteriorarea coloanei. Un bisfosfonat, o clasă de medicamente folosite deja în tratamentul osteoporozei pentru protecția oaselor, a blocat acumularea de minerale. Restricția alimentară a peștilor, precum și medicamentele care suprimă metabolismul grăsimilor, au redus, la rândul lor, gradul de fuziune vertebrală.

„Timp de decenii, intervenția chirurgicală a fost singurul răspuns real pentru boala discală. Înțelegând biologia care determină întărirea coloanei, studiile noastre pe pești zebră indică mai multe moduri de a încetini acest proces, inclusiv un medicament deja folosit în siguranță la pacienți. Mai este mult de lucru, dar pentru o afecțiune care a afectat oamenii de generații întregi fără vreun tratament la orizont, acest lucru este extrem de încurajator”, a declarat Erika Kague, coordonatoarea studiului, de la Institutul de Genetică și Cancer al Universității din Edinburgh.

Descoperirea arată că boala discală nu este un proces aleatoriu, ci o secvență biologică precisă, ce începe cu degradarea unei structuri de sprijin și continuă cu acumularea de minerale, iar identificarea acestei ordini deschide posibilitatea de a interveni medicamentos înainte ca deteriorarea coloanei să devină ireversibilă.

---

Sursă: Erika Kague, Beatriz Larraz Prieto, Renata A. Raele, Bianca Ventura Fernandes, Joanna Moss, Chrissy L. Hammond — Targeted modulation of phosphate and lipid metabolism reduces ligament mineralization in col9a1b deficient zebrafish, Communications Biology, 2026, DOI: 10.1038/s42003-026-10702-1 — Universitatea din Edinburgh, Universitatea din Bristol