Telescopul spațial James Webb a observat o posibilă supernovă a cărei lumină a plecat când universul avea circa 1,2 miliarde de ani, la doar 4–10 zile după explozie. Rezultatul vine dintr-un preprint, încă nerecenzat.

Obiectul se numește AT 2026abck și a apărut într-o zonă a cerului pe care Webb o fotografiază periodic, în programul NEXUS. La 28 mai 2026 locul era gol. Când telescopul s-a întors, 71 de zile mai târziu, acolo strălucea o sursă nouă, la magnitudinea aparentă de circa 27,4. Galaxia în care a apărut are redshift-ul 5,017, adică lumina ei a plecat când universul avea circa 1,2 miliarde de ani.

Cele 71 de zile sunt zile terestre. Expansiunea universului întinde timpul de aproximativ șase ori la această distanță, așa că în galaxia gazdă au trecut doar vreo 12 zile. Explozia a fost prinsă la 4–10 zile de la început, în timpul scurs acolo, când luminozitatea încă crește rapid: sursa a devenit cu peste 1,4 magnitudini mai strălucitoare în acest interval.

Ce spun măsurătorile

Autorii estimează pentru învelișul exploziei o temperatură de circa 17.000 de kelvini, o rază de aproximativ 46 de unități astronomice, adică de 46 de ori distanța dintre Pământ și Soare, și o luminozitate de circa 3 × 10⁴³ erg pe secundă, aproximativ 8 miliarde de ori cât Soarele. Comparată cu supernove de tip II din apropiere, la faze similare, AT 2026abck este mai fierbinte și mai luminoasă.

Spectrul de culori nu seamănă cu al unei supernove de tip Ia, iar poziția sursei, în afara nucleului galaxiei, nu se potrivește cu un nucleu activ. Explicația preferată este o supernovă cu colaps de nucleu, adică explozia unei stele masive. Galaxia gazdă are circa 6 miliarde de mase solare și produce stele într-un ritm de aproximativ 20 de mase solare pe an, de peste zece ori mai repede decât Calea Lactee.

De ce nu e încă o certitudine

Clasificarea se bazează pe imagini în mai multe filtre, nu pe un spectru. Rămân două explicații posibile: o supernovă de tip II alimentată de interacțiunea cu material dens din jurul stelei sau o supernovă superluminoasă surprinsă în timp ce urcă spre maxim. Prima ar trebui să slăbească repede în ultraviolet, a doua ar putea continua să strălucească mai tare. Un spectru obținut cu instrumentul NIRSpec al lui Webb ar putea alege între ele.

Lucrarea a fost postată pe arXiv la 29 septembrie 2026 și nu a trecut încă prin evaluare. Un titlu precum „una dintre cele mai timpurii supernove” ar fi mai puternic decât permit datele: Webb a observat și o supernovă asociată exploziei de raze gama GRB 250314A, la circa 730 de milioane de ani după Big Bang, deci mai timpurie.

Ce o face totuși diferită

Supernovele de la asemenea distanțe au fost găsite de obicei cu ajutorul lentilelor gravitaționale, când un roi de galaxii din prim-plan amplifică lumina unei surse îndepărtate. Peste redshift 5 exista confirmată spectroscopic o singură supernovă, SN Eos (z = 5,13), amplificată astfel. AT 2026abck nu a fost amplificată: autorii o descriu ca prima tranzientă detectată robust la z ≳ 5 în afara unui câmp cu lentilă.

GRB 250314A a fost descoperită altfel, după un semnal de raze gama, nu prin reobservarea unui câmp. AT 2026abck a apărut într-o căutare sistematică, pentru care Webb a revenit asupra aceluiași petic de cer, ceea ce o face utilă pentru a afla cât de des explodau stelele masive în primul miliard și ceva de ani.

Webb a prins, probabil, explozia unei stele masive la câteva zile după început, într-un univers de circa 1,2 miliarde de ani, fără ajutorul vreunei lentile gravitaționale. Până la un spectru care să confirme tipul exploziei, rămâne o descoperire promițătoare, nu una certă.

---

Sursă: Ming-Yang Zhuang, Yue Shen, Lei Hu, Justin D. R. Pierel, Zhiwei Pan, Zachary Stone, Adam J. Burgasser, Xiaohui Fan, Jenny E. Greene, Junyao Li, Feige Wang — NEXUS: Discovery of a Luminous Young Transient at z=5 — preprint nerecenzat, arXiv, 29 septembrie 2026 — arXiv:2609.38373 — DOI: 10.48550/arXiv.2609.38373. Instituții: Ming-Yang Zhuang, University of Illinois Urbana-Champaign; Xiaohui Fan, University of Arizona (după Agerpres); afilierile celorlalți autori nu au fost verificate. Context: NASA/STScI despre GRB 250314A.