Gazul care se rotește în jurul găurii negre din centrul Căii Lactee are aproximativ 1,8 ori mai multe elemente grele decât Soarele. Observațiile telescopului Webb sugerează că ele vin de la stele explodate.

Sagittarius A* (Sgr A*) este gaura neagră supermasivă din centrul Galaxiei noastre și cea mai apropiată de Pământ. Un studiu realizat cu telescopul spațial James Webb a măsurat compoziția gazului din jurul ei. Rezultatul apare în The Astronomical Journal, într-o lucrare condusă de Nicole Ford, doctorandă la McGill University.

Echipa a folosit spectrograful în infraroșu mijlociu MIRI al telescopului Webb (modul MRS), care poate despărți mai mulți nori de gaz din imediata apropiere a găurii negre, în regiunea centrală de 0,1 parseci. Pentru fiecare nor, cercetătorii au măsurat conținutul de elemente mai grele decât hidrogenul și heliul, numite „metale” în astronomie.

Ce au găsit

Abundențele de metale sunt „ușor peste cele solare”, de circa 1,8 ori valoarea Soarelui. Câmpul de radiație din zonă pare să fie dominat de stele Wolf-Rayet, stele masive și foarte fierbinți. Autorii observă și o distrugere semnificativă a prafului de nichel și fier. Unele structuri compacte cu viteză mare, între care X7, ar putea trece prin șocuri rapide locale.

Compoziția gazului seamănă cu cea a multor stele de pe orbite din jurul găurii negre. Asta sugerează, spune comunicatul McGill, că gazul și stelele s-ar fi putut forma împreună. Echipa consideră că metalele provin probabil de la stele care au explodat și au eliberat material în jur.

De ce contează conținutul de metale

Metalele influențează cât de repede se răcește un gaz, iar răcirea contează pentru cât de ușor cade gazul spre gaura neagră. „Vedem că mănâncă mult mai puțin material decât alte găuri negre supermasive”, spune Nicole Ford despre Sgr A*. Înțelegerea motivului, adaugă ea, cere studierea proprietăților materiei disponibile pentru a fi înghițită.

Limite

Rezultatul descrie gazul din centrul Galaxiei, nu explică încă de ce Sgr A* consumă atât de puțin. Autorii spun că pentru asta trebuie comparate observațiile cu simulări ale evoluției gazului pe intervale mai lungi. Un studiu separat al aceleiași echipe, condus de Mayura Balakrishnan, arată că emisia gazului depinde de condițiile locale, deci gazul nu poate dezvălui în mod sigur istoricul activității găurii negre.

Gazul din jurul lui Sgr A are o compoziție chimică bogată, dar cauza ei rămâne o interpretare. Mai rămâne de aflat ce legătură are ea cu apetitul redus al găurii negre.*

---

Sursă: Nicole M. Ford, Mayura Balakrishnan, Sebastiano D. von Fellenberg, Daryl Haggard (McGill University) și colaboratori, „Ionization Structure and Metal Enrichment of the Galactic Center Minispiral Observed with JWST”, The Astronomical Journal, DOI: 10.3847/1538-3881/ae994d. Preprint arXiv · Comunicatul McGill University · Agerpres