Cartografierea insulei, o zonă profundă a creierului, la 87 de pacienți cu electrozi implantați arată regiuni care produc durere, căldură, greață sau furnicături. Partea din față pare să influențeze felul în care sunt resimțite senzațiile.

Insula este o regiune ascunsă adânc în creier, implicată în felul în care simțim propriul corp. Pentru că e greu de atins, studiile pe oameni s-au bazat mult timp mai ales pe imagistică. Un studiu publicat în Nature, cu Josef Parvizi, de la Stanford University, printre autori, a folosit altceva: stimulare electrică directă, pe 87 de persoane care aveau deja electrozi implantați din motive medicale.

Ce au făcut cercetătorii

Experimentele s-au întins pe mai bine de zece ani. Echipa a trimis curent electric în diferite puncte ale insulei și a notat ce senzații raportau participanții. A măsurat și activitatea neuronilor în timpul unei sarcini de detectare a saliențelor, adică de concentrare pe o informație în fața altora care o concurează, și a urmărit cum comunică între ele regiunile insulei.

Implantarea de electrozi la voluntari sănătoși ar fi fost nepermisă etic, de aceea participanții au fost persoane cu electrozi puși deja pentru nevoi clinice.

Trei regiuni, trei roluri

În partea din spate, stimularea a produs durere, căldură, furnicături și amorțeală, localizate de participanți în anumite părți ale corpului, cum ar fi brațele sau picioarele. În partea de mijloc, ea a produs greață, presiune și senzația de plenitudine în piept, legate de organele interne.

Partea din față a provocat relativ puține senzații, dar neuronii ei au fost mai activi în sarcina de detectare a saliențelor. Ea trimitea mai multe semnale către celelalte părți ale insulei decât primea, ceea ce sugerează că le-ar putea influența, și comunică cu zone ale creierului implicate în cogniție și emoție.

Interpretarea autorilor este că insula procesează semnalele corpului, dar partea ei anterioară ar putea modela felul în care sunt trăite. „Insula nu doar citește corpul”, spune Josef Parvizi, ci contribuie la felul în care ar trebui să fie simțit. El adaugă că aceste cunoștințe trebuie folosite pentru a înțelege afecțiuni invalidante.

Limite

Rezultatele pentru regiunea din față sunt mai puțin directe decât cele pentru spate și mijloc, iar ideea de influență în ambele sensuri este formulată ca posibilitate. Participanții nu erau voluntari sănătoși, iar plasarea electrozilor a fost decisă de nevoile clinice, nu de cele ale studiului. Cercetătorii vor să testeze dacă organizarea insulei diferă în tulburări neuropsihiatrice, inclusiv în durerea cronică.

Pe 87 de pacienți, insula s-a dovedit a fi organizată pe regiuni cu roluri diferite: durere și căldură în spate, senzații legate de organe la mijloc, iar în față o zonă care ar putea influența felul în care sunt resimțite. Rolul din față rămâne o ipoteză.

---

Sursă: Josef Parvizi (Stanford University) și colaboratori, „Functional architecture of the human insula”, Nature, 21 octombrie 2026, DOI: 10.1038/s41586-026-11175-2. Articolul · Nature News · Preprint Research Square