Un model de inteligență artificială, prezentat la o conferință și încă nepublicat, sugerează că doar două dintre cele cinci mari extincții în masă apar ca prăbușiri globale clare ale biodiversității marine. Celelalte trei ies mai slabe sau mai difuze.

Rezultatul nu a trecut încă prin evaluarea unei reviste științifice. A fost prezentat oral pe 12 octombrie 2026, la reuniunea GSA Connects a Societății Geologice a Americii, la Denver, și rezumatul a apărut în volumul de rezumate al conferinței. Povestea a fost relatată apoi de revista Nature. Prezentarea a ținut-o Shuzhong Shen, de la Universitatea Nanjing.

Cum a fost construit modelul

Cele „cinci mari” extincții (sfârșitul Ordovicianului, Devonianului târziu, Permianului, Triasicului și Cretacicului) sunt stabilite pe baza unor compilații de intervale de existență ale speciilor, grupate în etape geologice care durează milioane de ani. Autorii susțin că o astfel de scară nu poate surprinde schimbări petrecute în mii sau zeci de mii de ani.

Echipa a antrenat un model numit OneStrata, de tip transformer, ca modelele de limbaj. El învață din observații fragmentare din roci un fel de „scală de timp” probabilistică și estimează când a fost depus cel mai probabil un fosil. Datele provin din 31.044 de secțiuni stratigrafice, 183.514 specii și 2.845.815 de apariții fosile, plus 449 de datări radiometrice de înaltă precizie. Metoda clasică de corelare, CONOP, devine prohibitiv de lentă peste aproximativ 10.000 de specii.

Ce spune rezultatul

Modelul reconstituie biodiversitatea marină la o rezoluție medie imputată de mii de ani, pe circa 600 de milioane de ani, de la Ediacaran până la Neogenul timpuriu. Numai extincțiile de la sfârșitul Ordovicianului și de la sfârșitul Permianului apar ca prăbușiri globale profunde. Cele din Devonianul târziu, de la sfârșitul Triasicului și de la sfârșitul Cretacicului apar comparativ mai slabe sau difuze.

Concluzia se referă la biodiversitatea marină, așa cum o reconstituie modelul, și pune sub semnul întrebării cadrul clasic al „celor cinci mari”. Autorii nu spun că acele evenimente nu s-au petrecut, ci că ele nu arată la fel de abrupt și de uniform în reconstituirea lor.

Ce spun alți specialiști și ce nu știm

Reconstituiri de înaltă rezoluție există deja pentru anumite locuri, inclusiv multe care au ajutat la înțelegerea extincțiilor. Matthew Clapham, paleontolog la University of California, Santa Cruz, a spus pentru Nature că modelul ar permite lucruri noi, dar: „Nu știu dacă ar fi ceva care să zguduie lumea”. Shen îl numește „o adevărată revoluție pentru studiul stratigrafiei și al schimbărilor de diversitate din trecut”.

Nu sunt publicate încă măsuri ale acurateței modelului și nici dovezile concrete din spatele fiecărei concluzii. Rezumatul nu spune cât de mult depinde rezultatul de lacunele din înregistrarea fosilă și de felul în care sunt completate. Până la publicarea lucrării și verificarea ei de alți specialiști, rezultatul trebuie citit ca o propunere, nu ca o concluzie.

Un model de inteligență artificială propune că doar două dintre cele cinci mari extincții au fost prăbușiri globale clare, dar rezultatul vine dintr-o prezentare la conferință, nu dintr-un studiu publicat și evaluat, astfel că el rămâne deocamdată o ipoteză.

---

Sursă: Shuzhong Shen, Shuhan Zhang, Junxian Fan (Nanjing University), Jiacheng Leng (Zhejiang Lab), Douglas H. Erwin (Santa Fe Institute), „OneStrata: A foundation model for deep-time biodiversity and mass extinction reassessment”, rezumat 101-13, prezentare orală la GSA Connects 2026, Denver, 12 octombrie 2026, Geological Society of America Abstracts with Programs, vol. 58, nr. 5, DOI: 10.1130/abs/2026AM-19884. Material de conferință, nepublicat într-o revistă științifică. Rezumatul GSA · Nature News